să fii orb, să nu ştii de lume…
ţi-ai închipuit vreodată viaţa fără să poţi vedea? să nu ştii culorile, să nu îţi vezi prietenii, să nu ştii unde calci… Am încercat odată să petrec o jumătate de zi cu ochii legaţi, mai mult nu am avut curajul. În casă îmi era mai uşor, ţineam minte intuitiv ce unde era, dar cioburi oricum am avut ![]()
E cu mult mai straşnic afară – eu doar toată viaţa m-am bazat pe privire şi atunci nu o mai puteam face… Eşti inundată de sunete, de mirosuri, simţi vântul mai acut ca niciodată! dar nu vezi… şi eşti frustrat, nu ştii unde mergi, dacă îţi faci un cerc, eşti perdut, dezorientat… mergi şi ghiceşti la ceea ce se poate întâmpla – viaţa ta devine o ghicitoare! dacă eşti ajutat de cineva, brusc îţi dai seama cât de neputincios eşti – eşti dus de soarta altuia! O, de ai avea pe cineva care să îţi citească…
Dar nu mai vezi pe cei din jur, nu mai poţi să îi judeci după felul cum zâmbesc, merg sau sânt îmbracaţi… dar ştii că te văd şi că te jelesc! Eşti om şi ai demnitate, dar uneori privirile altora te pot întrista – nici orb nu poţi scăpa de lume!….
dar dacă te-ai fi născut orb? să auzi vorbinduse de trandafiri şi să nu ştii cum arată….





http://faninho.weblog.ro/2008-07-18/442338/Imagineaza-ti%21.html#comments
o sa-ti fac o confidenta… Ludwig van Beethoven de pe la simfonia a 6a incepuse sa surzeasca… iar daVinci “ciorase” cand picta capela sixtina.
acuş văd linkul
cât despre a doua parte – ştiu
De multe ori imi pun se eu intrebarile acestea, mai ales cind vad panourile de ghidare pentru orbi in metrou. S-apoi este o mare diferenta intre orbii din MD si din alte tari europene. Cred ca ai nostri sunt mai dezavantajati, din pacate.
Ieri am iessit in oras, ca a fost sarbatoarea nationala si m-a uimit tare o actiune din parcul regal. O asotiatie pentru perosane cu handicap (cu mobilitate redusa)au organizat o demonstrare pentru copii. Au adus fotolii rulante si le propuneau copiilor sanatosi(8-14 ani) sa se aseze si sa se deplazese in ele. Adica, sa simta pe pielea lor cum e sa nu poti merge ca o perosana sanatoasa. Priveam copii ceea si eforturile depuse de ei ca sa se miste si ma gindeam ca ideea chiar organizatorilor chiar fost buna. Pina nu incerci, nu vei intelege niciodata cum e sa nu fii ca altii. Sanatosi.
Cred ca conteaza sa fii om. Aceste calitati/simtiri ne fac viata mai frumoasa, insa, si oamenii care nu dispun de toate simturile, sunt fericiti, in felul lor, si poate apreciaza viata mai mult de cit noi, muritorii de rind
Va recomand un film extraordinar, la tema: Five Sences (canadian).
Soacră mică – ideea e chiar foarte bună! Astfel oamenii învaţă că există deficienţe mult mai mari ca problemele lor şi îi fac să devină mai empatici
olgina – voi căuta filmul numaidecât
Am vazut chiar ieri un film. semidocumentar despre un DJ care a surzit. “It`s all gone Pete Tong”. M-a impresionat pentru ca a luat viata de la inceput chiar daca la un moment credeam ca o a sa se sinucida.
mdea… nici nu stiu cum sa zic… bineinteles ca unii vor spune ca sunt cinic, altii poate… nu stiu. ma puteti judeca sau puteti sa nu ma judecati… nici eu nu stiu. din pacate sau din fericire, am o vedere “de invidiat”. pot vedea, cu ochii mei adica, foarte bine frumosul din jur si sa ma bucur asemenea acelui frumos. dar la fel de bine si clar pot vedea si toata mizeria si rautatea din jur… duhnovnicul meu spunea “m-a pedepsit Domnul cu o vedere buna, sa le vad pe cele rele, dar si sa pot face Binete”. si cred eu le inteleg dorinta celor ce nu vad prea bine de a deslusi tot ce-i inconjoara. putini insa au fost cei ce m-au inteles atunci cand am vrut sa vad totul cu ochii inchisi. si am reusit. sau sa merg cu bicicleta, bineinteles cu ochii inchisi, cu viteza si pe deasupra fara maini… cel mai frumos lucru a fost uimirea proprie-mi ca eram inca pe drum atunci cand am deschis ochii
. ce bine de mine, cred, ca am ales un drum care nu era prea indesat cu masini. si ca sa vezi, odata mergand cu ochii deschisi, cu volanul tinut de maini, si tot am reusit sa dau peste o groapa. este pentru ca atunci cand le vezi pe toate nu te mai stradui sa percepi ceea ce vezi, ti se pare ca vezi destul. nu-i asa. cat de bine n-ai vedea, nu-i deajuns…
M-am gindit si eu de multe ori al intrbarile astea. fk am vazut multi oameni cu dizabilitai care au facut lucrui cu adevarat marete chiar in Moldova.
E una te nasti nevazator, e mai simplu iti pare ca asa sunt de la inceput, inveti poate mai greu, dar inveti sa te adaptezi.
Mult mai greu cind devii, cind stii ce ai avut dar ai pierdut cel des din neatentie…
Noi mereu ne dam seama de adevarat valoare numai atunci cind o pierdem.
In tarile dezvoltatoare, pe oamenii orbi yi ajuta sunetele la trecere de semafor, ori anuntul sonor in transportul public, ori un cyine prietenesc care stie unde se afla nevoia stapynului.. dar din pacate la noi, nici o metoda din aceasta nu e prea folosita pentru aceste persoane indurerate.
Si aceasta ar trebui sa ne puna pe gynduri cum de actionat in continuare si cum sa ajutam pentru a cadona un zimbet.
Artur, nu am văzut filmul, dar am să o fac
samoletic, cu adevărat – cei ce nu pot privi lumea, cuosc realitatea prin alte mijloace şi faptul că nu o pot sesiza întru totul, ajung să îşi dezvolte o spiritualitate înaltă, într-un fel sânt imunizaţi de aspectele rele ale luminii…
Madlenush, am văzut un film bazat pe evenimente reale despre o învăţătoare care lucra într-o şcoală de copii orbi. Întodeauna îi încuraja, îi învăţa să nu deznăjduiască… până singură nu a orbit şi şi-a dat seama cât de superfiaciale îi erau cuviintele… Îşi pierdu speranţa, familia i se alfa în criză până a reuşit să treacă şi să devină puternică şi să organizeze fiind oarbă diferite activităţi şi evenimete pentru orbi. Cel mai interesant moment mi s-a părut când un copil orb din naştere o întrebase cum arată o girafă şi el nu o credea că e atât de înaltă
nu îmi aduc aminte cum se numeşte filmul, dar am găsit un reportaj despre un caz asemănător http://video.wnbc.com/player/?id=231223
Radon, în Moldova şi cei sănătoşi sânt neglijaţi, ce să mai zic de nevăzători…
@ceziceu : în loc să te bucuri că poţi vedea , tu vrei să ştii neapărat cum e să nu poţi vedea . Vezi cât de răutăcioşi suntem noi omuleţii ? Şi ştii că am dreptate .
de ce răutăcioi? mai degrabă curioşi. cât despre mine, port ocheleri, aş putea spune că nu sânt departe…
Dar până la orire e cale lungă
vara aceasta am avut un acces de conjuctuvita alergica, care m-a facut sa nu pot deschide ochii timp de cateva ore… in acest rastimp am reusit sa-mi inchipui toate ororile traite de orbi… dar a fost si un plus – am inventat ceva care poate sa le usureze viazta… ramane numai de implementat asta in viatza, si problema e ca nu shtiu cum (((
profiler, bravo! să ai curaj şi ambiţie destulă ca să pui în aplicaţie ideea ta! succese!
merci, da… numai cu inventia mea nu fac nimic… tre guvernul sa vrea so implementeze, fiindca este o chestie globala
începe de la tine – ajută pe cineva, dacă merge, dă mai departe … ca să ai supporteri
când vei legifera
nu e posibil… e o chestie care cere implicarea guvernului, si nu vreau sa apelez la actualul… ashtept sa se schimbe, si mai vad…
@profiler, mai avem de asteptat mult. Mai degraba, devenim noi guvernul …
trist da… adevarat… oricum, ceea ce am eu de propus, nu va interesa guvernul la momentul actual… ei au alte probleme -cum so mai duca inca ceva timp, mai bine ca acum, nu lii lor a orbi…