20 de lei :P
Ce zi frumoasă azi! Bună să ies la o plimbare 
. Şi cum universitatea am terminat-o, brusc mi-am amintit că există cărţi cu conţinut ce nu are nimic de a face cu literatura de specialitate. Am pornit deci la bibliotecă, de unde am luat “Viaţa ca o pradă” de Marin Preda (mmm) şi “Coffe-house” de Ghenadie Postolache (mai vedem). În drum cumpăr de la un colţ de stradă nişte romaniţe de la o bătrânică. Ce drăguţă era Şi mândră merg mai departe ….
E duminică şi librăria închisă – vroiam să trag cu ochiul şi prin ea. A nu e straşnic, revin în altă zi. Uneori e bine să ai şi cărţile tale, ştiţi voi asta.. Eh, oricum am numai 20 lei în buzunar. Iar eu, nefiind o piţzi, mi-am propus să trec pe la piaţa second-hand ce nu se află departe, poate îmi iau o bluză . Ok….
“Wow, câtă marfă!” , “Ce fustiţe”, … , cam astea îmi veneau în gând. Chiar lucruri bune puteai găsi acolo! Şi chiar de marcă: am văzut Nike, Puma 
), Benetton, altele…
“Ooo, costume de baie! Doamnă, aici? Unde sunteţi?” – ah, am uitat că e o chestie devenită normală ca vânzătoare să stea la bârfit la 20m distanţă de locul unde ar trebui să stea. După ce vine: “Îmi puteţi spune cât costă modelul acesta?” . Ea: “Ah, e bună alegerea (oh my god), e de firmă – Atlantis (who???). 200lei” (Adică 42Ron în corespundere cu Google curency convertor). Eu, stupefiată, plec acasă, căci cu aceiaşi bani pot să îmi cumpăr şi dintr-un magazin obişnuit un costum de baie.
Însă în drum spre casă îmi amintesc că numai ce am privit şi pipăit ajutor umanitar gratuit…
Stiu că de cativa ani in MD nu mai vine incaltaminte SH. Cică ar avea boli.
Când îmi căutam incaltaminte de vară, măsuram ceva, o vanzătoare din gemenii spune: “Lu Săşuca tare i-o plăcut di aiştea”
Zic: “de-am aşa e moda de marketing?”
Ea: ce marketing? unde?
)
off
)
era o babă ))
da se pricepe..
daca eram vreunul din cei din piaţă
care dansau AKA ţăran de la oraş – sigur mânca bombonica.
Evident imediat am părăsit buticul.
zici ca s-o scumpit second-handu? s-o pierdut comunnismu ista in capitalism:))))))))))
Iaca am invatat si eu o firma noua din articolul tau
De Atlantis nu stiam 
“Însă în drum spre casă îmi amintesc că numai ce am privit şi pipăit ajutor umanitar gratuit…”
da ajutor, cu 200 lei)
Să fiu sincer cînd citeam credeam că glumeşti, nu-mi venea a crede că mai există second-hand-uri la noi… nu am observat !
De unde stii ca sunt haine ajunse aici in contextul unei campanii de ajutor umanitar?
E o presupunere, sau ai si dovezi care o sustin?
Nu am făcut studii şi cercetări în domeniu, admit.
Doar că am cunoscuţi care mi-au spus asta, aceştia lucrând în domeniul dat.