Atenţie sporită!

Pe perioadă de apărare a tezelor, examenelor, contestaţiilor studenţilor li se interzic următoarele fraze:

1. Nu am ştiut de asta
2. Am sunat să va anunţ, dar nu v-am găsit
3. Am intrat pe la d-voastră, dar nu eraţi la birou
4. Am căutat mai multă informaţie/bibliografie/materiale, însă nicăieri nu le-am găsit
5. Dar am crezut că…
6. Păi aceaşi situaţie/material/problemă a mai fost şi până la mine!
7. Păi eu am făcut asta!
8. Cred că am scăpat ceva
9. Mie nimeni nu mi-a spus!
10. De ce eu?
11. Nu am auzit
12. Nu ştiu
13. Nu s-a predat
14. Am vrut cum mai bine
15. Am vrut să fac aşa, dar am fost bolnav/ocupat/dus la o nuntă
16. etc..

Depinde de la ce profesori auzi aşa fraze. Sânt din acei după care zici “Pff, nu are ce face! Mai puţin să bea/ia mită …” . Şi după o mică bătălie, câştigi şi te iai cu notă bună. Sau poate nu, dar te simţi că ai mai multă dreptate decât el.

Dar nu dă doamne să ai un profesor care e mai straşnic ca ţarul Ivan, căci regula şi stricteţea îi sânt biciul şi poponeţu’ îţi rămâne plin de 4 dacă nu îi faci pe plac.

Dar blogoslovitul profesor e cel ce îţi înspiră respect. E plin de umor sau/şi carismă şi această particularitate face din lecţie o plăcere. Te poţi înţelege cu el, dar nici el nu e cârpă. Îşi ştie limitele de om şi profesor şi ţi le aminteşte şi cele pe ale tale într-un mod fin. Şi, ah, deseori îl poţi vedea cu stick-ul la gât