sa observi varfurile copacilor, cat sunt de sus, ametitor de sus, cum ii bate vantul si strasnic ar fi fost acolo. Noaptea sa încerci să vezi stelele, să observi diferenta dintre cele de iarna si de vara, sa visezi la ele, sa incerci sa gasesti Vega…
sa contemplezi nourii, sa le admiri forma, greutatea, forta si importanta. să iti doresti ploaie, sa inspiri atmosfera grea de inaintea ploii, sa incerci sa vezi prin ele si sa te joci cu imaginatia
sa privesti liniile acoperisurilor, a celor vechi, crapate, dar cu antene parabolice la ele, in contrast cu liniile moderne, reci a cladirilor noi, sa le simţi fara gust si amintiri, iar in final sa nu le mai vezi…
cand ai incetat sa tot privesti inainte?
Aseară, obosită după o zi de muncă şi câteva lecţii de masterat, mă târâi chinuită acasă. Pe drum îmi revin căci, deh, ştiu că mă aşteaptă un borş gustos acasă… Afară ninge uşor şi observ că în seara asta langă block s-au adunat o mulţime de maşini, una, naglaia, e parcată drept lângă intrarea de la scara mea, blocând-o. Nu ştiu ce mă apucă şi desenez pe capota acestuia (nu zgârâi, ci cu degeţelul pe zăpada depusă) un smile drăguţ. Mândră de escapada mea copilărească dusă am fost…
Dimineaţa, ies afară şi mai văd maşina parcată, doar că… cineva i-a mai pictat gene, sprâncene şi o limbuţă!
Oh, god, this made my day! Bun început de zi, da?
Şi, ce aţi zice dacă ne-am juca de-a desenatul şi continuatul?

Ian’ deschideţi Wikipedia şi puneţi la căutare 8 martie. 




