Demult nu am trecut pe aici. Vremuri vechi pe cand eram “naiva” si aveam articole timide. eram atat de diferita. ori poate asa imi parea. apoi am crescut si viziunile au crescut si ele si ele soceaza , supara. uneori bucura, invioreaza. sunt diferita, sunt cu apucaturi. si scriu pentru ca asa cred. ori poate fac greseala de a da public ceea ce nu ar trebui sa fie spus. nu ii place omului sa fie scos din leagan si scos de la sanul comoditatii. dar altfel simt ca as manipula. am sa fac o pauza ca sa hotarasc ce fac in continuare. probabil voi lepada tot ce tine de personal.
Life would be easier if i wouldn’t give a fuck.
cand ultima oara ai privit in sus?
sa observi varfurile copacilor, cat sunt de sus, ametitor de sus, cum ii bate vantul si strasnic ar fi fost acolo. Noaptea sa încerci să vezi stelele, să observi diferenta dintre cele de iarna si de vara, sa visezi la ele, sa incerci sa gasesti Vega…
sa contemplezi nourii, sa le admiri forma, greutatea, forta si importanta. să iti doresti ploaie, sa inspiri atmosfera grea de inaintea ploii, sa incerci sa vezi prin ele si sa te joci cu imaginatia
sa privesti liniile acoperisurilor, a celor vechi, crapate, dar cu antene parabolice la ele, in contrast cu liniile moderne, reci a cladirilor noi, sa le simţi fara gust si amintiri, iar in final sa nu le mai vezi…
cand ai incetat sa tot privesti inainte?
Filed under eu

Ian’ deschideţi Wikipedia şi puneţi la căutare 8 martie. 



